Când vă gândiți la univers…
Cu siguranță ați citit cărți, ați urmărit documentare sau ați văzut citate pe rețele de socializare despre legea atracției și despre un univers care ne călăuzește, că suntem cu toții parte a întregului univers legați de tot și de oricine există. Cu toate astea, mulți ar putea spune că e foarte greu de digerat această perspectivă, având în vedere că eul interior ne face să ne simțim atât de depărtați unii de ceilalți.
Adesea trăim viața simțind că este nedreaptă (dacă nu pentru noi, atunci pentru alții). Ne simțim în concurență cu toți ceilalți, de parcă nu este suficientă fericire pentru a ajunge la toată lumea. În decursul vieții ego-ul clădește vieți din două perspective: egoism și mai ales frica… frica că nu reușim, că nu suntem suficienți, că vom fi apostrofați, că o să se afle, că o să fim urmăriți, atacați, întrecuți…
Toate acestea ne țin în gardă în permanență, cochetând în același timp cu un profund sentiment de nefericire.
Și totuși dacă adevărul ar fi cu totul altul?
Dacă suntem cu toții conectați, făcând parte dintr-un întreg frumos în care toate ființele au aceeași esență spirituală? Apropo… v-ați gândit vreodată că esența dvs este latura spirituală (peste 90% din esența umană) și nu cea bazată pe material și fizic?
Când vă gândiți la univers, gândiți-vă ca fiind divin și perfect, cu toții fiind o parte fundamentală a întregului, având posibilități infinite. Există o sursă eternă de abundență care nu se epuizează. Nu există „nu este suficient pentru toți”. Toți oamenii au aceleași drepturi de a-și crea viața în conformitate cu gândurile și convingerile lor. Universul ne servește întotdeauna, fiind o oglindă a ceea ce exprimăm cu vibrațiile și emoțiile noastre.
Simpla alegere de a vedea că suntem cu toții conectați în univers, ne va face să realizăm că suntem parte a unui imperiu infinit al abundenței, unde cu toții suntem uniți, fie oameni, fie plante, fie vietăți, mări, ocheane, pământ nemărginit, planete, corpuri cerești din univers, comete, numiți-le chiar voi… Dacă privim în acest fel lucrurile mai are sens să ne gândim că suntem doar noi într-un spațiu indiferent? Mai are sens să ne simțim într-o competiție?
Universul este expansiv și se extinde, există o interconectare totală și există totodată un schimb de informații între tot ceea ce există.
În continuare la
Universul ne comunică (mai multe detalii aici)
